ARC PESTE TIMP : DEZBATERE DESPRE PIAŢA REGELE FERDINAND I
Din observaţiile proprii, din constatările de la faţa locului culese în urma peregrinărilor mele prin Europa occidentală, pot spune că sunt zeci de alte oraşe prin aceste părţi de lume ce au structura centrului istoric al Mediaşului. Majoritatea dintre acestea şi-au modificat propriul centru, în chipul şi înfăţişarea medievală. Ele sunt mândria localnicilor, a oraşului şi a zonei. Cum s-ar putea concepe o astfel de modernizare în expresia feudală a centrului istoric al Mediaşului? Mai întâi trebuie precizată suprafaţa reală a acestei pieţe. Odată limita stabilită, pe conturul ei se poate ridica un zid decorativ, cu o înălţime de 120 – 140 cm. În ansamblu el trebuie să fie continuu iar fragmentările sale nu pot fi decât porţile de acces în parcul din interior. Zidul trebuie flancat cu turnuri feudale în miniatură în stilul epocii ce pot conferi eleganţă şi atractivitatea turistico-citadină cu terase pietonale ca în cazul oraşelor hanseatice germane sau a celor belgiene, gen Bruges.
Centrul pieţii chiar şi în ciuda dimensiunilor sale reduse trebuie dominat de un monument simbolic de mare semnificaţie, aşezat pe un soclu ce impune prin valoare materială şi sobrietate. Cu respectarea unei simetrii specifice se cere amplasarea unor micro-fântâni arteziene, încastrate în balustrade de piatră naturală, la care se pot ajunge prin alei înguste şi îngrijite, flancate de vegetaţie atent asortată. Fondul de bază al „farfuriei” trebuie să fie covorul ierbos: un gazon consistent, uniform, ce solicită maximum de grijă şi pricepere.
Arondarea pichetelor de flori presupune mult gust şi rafinament. Nu se concep decât maximum două nuanţe policrome. În specificul local medieval, o singură culoare de fond în două nuanţe. Aş propune albastru în variantă vînăt şi bleu. Într-o anume parte, dosită şi bine mascată se impune un grup sanitar cu servicii regulate. Apă de consum şi nici un serviciu comercial. Pomii să aibă înfăţişarea de subarboret, cu aspect pufos, umbros şi decorativ, la umbra cărora, banchete largi, joase şi odihnitoare, încadrate de recipiente de ţinută. Partea exterioară a zidurilor ce încadrează parcul central poate constitui la nevoie locuri de afişaj, propagandă politică şi comercială, reclame, panouri şi vizete la îndemâna şi sub observaţia tuturor ce străbat centura stradală periferică. Supunem atenţiei şi analizei d-voastră acest cadru urban şi apreciaţi aportul lui la procesul de înnobilare a oraşului nostru care ni-l dorim tot mai atrăgător şi de ce nu mândria zonei şi a ţării. Ne-am dori aşa ceva putând fi siguri de unicitatea sa în zonă, dar cine şi pe ce fonduri să-l realizeze?
Prof. univ. dr. IOAN RAICA
(„Obiectiv” Anul III, nr. 9)
