Hermann Oberth, Wernher von Braun şi Walter Dornberger sunt nume care se identifică cu istoria rachetelor germane şi mai târziu americane. Ne vom opri asupra personalităţii sasului Hermann Oberth, profesor de fizică şi matematică între 1925 – 1938, la liceul „Stephan Ludwig Roth” dar şi precursor genial în domeniul rachetelor. La 23 iulie 1930, istoria aeronauticii consemnează primul experiment reuşit în domeniul rachetelor când motorul conic Kegeldüse proiectat de Oberth, în ciuda dificultăţilor de pornire provocate de o vreme nefavorabilă, va funcţiona timp de 96,5 secunde cu un vacarm asurzitor. Viteza de ejecţie a acestei rachete minuscule cu o încărcătura maximă de 7,7 kilograme a atins 756 m/s. Erau rezultate primare, dar au fost suficiente pentru a reabilita pe plan ştiinţific în Germania, racheta cu carburant lichid dovedindu-i valabilitatea. Aşa cum ne-a demonstrat în 2007, în cadrul emisiunii „In Linia Întîi” la NOVA TV, biograful autorizat al savantului, dr. Hans Barth, inedit este faptul că de cercetările lui Oberth din Germania, s-au arătat interesate şi serviciile secrete, în special NKVD, viitor KGB – serviciul de spionaj sovietic.
Prin agentul lor din Berlin, Alexandr Borisovici Scherschevski legendat ca emigrant rus fugit de revoluţia bolşevică, NKVD a pus mâna pe planurile de execuţie a motorului de rachetă conic. Cum s-a întâmplat acest lucru? Hermann Oberth având nevoie de ajutor la construcţia rachetei a dat un anunţ în ziar căutând desenatori şi proiectanţi tehnici. Primul care s-a prezentat a fost rusul Scherschevski, cunoscut oarecum după publicarea unei cărţi de popularizare în Germania. Oberth îl angajează cu sarcina de a corecta şpalturile celei de a doua cărţi aflate la tipar la editura „Oldenbourg” din München. Ca bun desenator tehnic, spionul NKVD devine în acelaşi timp şi cel care efectuează toate desenele de execuţie. În urma cercetării lui Hans Barth în 1993, când o parte din fostele arhive ale NKVD/KGB de la Moscova au fost făcute publice, s-au descoperit nu mai puţin de 32 de rapoarte, cu date şi desene exacte privind cercetările şi experienţele lui Hermann Oberth, printre care şi proiectul original al camerei de ardere Kegeldüse dar şi notaţii despre noul fenomen tehnic denumit de Oberth „autoruperea picăturilor de combustibil în procesul arderii” toate sustrase de „emigrantul rus” Alexandr B. Scherschevski, rezident al NKVD în Germania. Dr. Hans Barth menţionează că în luna februarie 1932, în perioada când Oberth preda la Liceul „St. L. Roth”, a fost vizitat la locuinţa sa din Mediaş, de un alt agent sovietic NKVD care s-a recomandat drept Wladimir I. Kubin (evident un nume de cod). Acesta i-a făcut o ofertă oficială atractivă dacă se mută cu familia în URSS, pentru a continua cercetările în domeniul rachetei: condiţii deosebite, o reşedinţă somptuoasă şi nu în cele din urmă un salariu pe măsură. Hermann Oberth a declinat oferta – cum nota şi istoricul Helmuth J. Knall -, ca de altfel şi zece luni mai târziu, când a primit vizita aceluiaşi emisar al Moscovei, agentul NKVD Wladimir I. Kubin.
