ARC PESTE TIMP : DEZBATERE DESPRE PIAŢA REGELE FERDINAND I
Fiecare centru urban de unde ar fi el se identifică cu ceva aparte, de regulă cu un anume element arhitectonic. Mediaşul se identifică cu turnul înclinat al Trompeţilor şi cu piaţa centrală, Regele Ferdinand I, cunoscută medieşenilor şi sub denumirea de „farfuria” centrului istoric. Centrul actual este fosta piaţă a burgului nostru feudal. O piaţă impusă de structura urbană proprie Mediaşului. Este obiceiul epocii feudale atunci când din teamă de năvălitori oraşele erau obligate la fortificaţii. Oraşul nostru n-a scăpat aceste evoluţii.
El s-a înconjurat de ziduri puternice cu vestigii ce şi azi se pot vedea, în interiorul cărora au construit casele, edificiile publice şi străduţele înguste şi întortocheate, obligate la o congruenţă undeva spre centru. Acest lucru a rămas, îl vedem şi-l populăm noi astăzi şi poartă apelativul de „farfurie”. Cândva aceasta era polifunţională, jucând în principal un rol determinant în viaţa civică, culturală şi religioasă a oraşului: Ea constituia sediul notabilităţilor urbei, şi pe raza ei aveau loc întruniri, dezbateri publice şi anunţuri oficiale ce interesau întreaga suflare.
Din epoca feudală, urbanizarea a suferit mutaţii cu implicaţii în sfera funcţiilor urbane. Numeric populaţia a crescut, cerinţele aşezării au sporit, oraşul a obosit. Pulsul vieţii citadine a depăşit zona centrală, cuprinzând cartierele semicentrale şi marginale. Oraşul ridică pretenţii geo-demografice, politice şi administrative. În aceste condiţii centrul vital, decorul şi oferta sa în planul activităţilor economice şi administrative nu mai corespund dinamismului urban: nu aven un alt centru istoric al Mediaşului, nici n-ar fi posibil. Centralitatea sa este deja conturată şi este expresia structurii urbane proprii, cea de burg vechi, cu o mândrie locală şi transilvană. Vrem doar modernizarea eşichierului acestei pieţe civice în situl structurii feudale unde nimic n-ar trebui modificat, ci doar înnobilat. Aceasta înseamnă modernism urban.
Prof. univ. dr. IOAN RAICA
(„Obiectiv” Anul III, nr. 9)
