,,Am invatat sa iubesc ca sa fiu iubit” – Octavian Paler.
Cu totii cunoastem legenda lui Pygmalion- din mitiologia greaca , el a fost un sculptor celebru care isi incheiase socotelile cu femeile, pe care le considera nedemne de incredere. Totusi el avea nevoie de aceste fiinte pe care le dispretuia cu desavarsire. Intr-una din zile profitand de talentul sau a inceput sa sclupteze o statuie de femeie facand-o mai frumoasa decat ar fi putut fi vreodata o femeie si desigur cum deja stim Pygmalion s-a indragostit de propria lui lucrare.
Legenda merge mai departe si spune ca acesta i-a pus numele Galateea si se ruga la Venus pentru o sotie exact cum era fata de fildes construita de el. Intr-o noapte minunea s-a intamplat si Galateea a prins viata, iar relatia lor a sfarsit printr-o casatorie. Facand o paralela cu legenda lui Pygmalion si relatiile virtuale din ziua de astazi, am putea sa spunem ca o relatie virtuala din zilele noastre reda oarecum legenda din mitologia greaca si spun asta pentru ca in relatile virtuale parctic ne creonam partenerul/ partenera exact asa cum am vrea sa fie partenerul ideal.
In spatele unui laptop putem sa credem ca este personajul ideal, pentru ca reusim sa trecem foarte usor peste defectele, imprefectiunile pe care le observam in cazul unei relatii in care ne vedem zilnic cu partenerul si unde totul este “palpabil” . La fel se intampla si cu relatile la distanta, la inceput totul este fermecator pentru ca exista aceea dorinta puternica de a fi cu persoana in cauza si trecem cu vederea toate lucrurile mai putin placute la partener, pentru ca, exista aceea “flacara” care tine relatia vie si vedem in partener , partenerul mult asteptat si dorit “printul pe cal alb”, asta pana se ajunge la discutia inevitabila a angajamentului . In cazurile frumoase , partenerii reusesc sa ajunga la un numitor comun si fac ca relatia sa continue , dar exista si reversul cand odata cu acesta nevoie de a oficializa aceasta relatie la distanta incepem sa observam si partile negative ale partenerului/ partenerei, care se simte mult mai confortabil in aceasta relatie “minunata” la distanta.
Relatia la distanta aduce si multe dezavantaje dupa ce farmecul de inceput se pierde usor, usor, pentru ca dupa o perioada, apare aceea dorinta de mai mult decat intalniri pasagere,sfarsit de weekend mult asteptat, mesaje interminabile pe retelele de socializare sau promisiuni nerespectate. Cand spun dezavantaje ma gandesc la momentul cand relatia la distanta se termina mai putin favorabil si lasa in urma stima de sina scazuta , neincredere, nesiguranta, dorinta de neimplicare in alte relatii, refuzul de a mai creona altceva frumos pe viitor. Acum desigur o sa spuneti ca acestea sunt prezente si in relatiile care nu se incadreaza in categoria celor virtuale sau la distanta si sunt intru-totul de accord, doar ca aici, in relatile virtual/ la distanta sunt mult mai accentuate aceste sentimente negative rezultate de pe urma unei relatii la distanta , datorita modalitatii in care aceasta relatie ia forma.
Ceea ce ar putea sa ne ajute pe viitor inainte de a ne implica intr-o astfel de relatie sau oricare alt gen de relatie ar fi urmatorii pasi :
- Sa intelegem ca inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste.
- Sa intelegem ca schimbarea indiferent de natura ei trebuie sa vina din interior nu din exterior , din dorinta de schimbare a noastra si nu pentru ca ne cere partenerul sau partenera.
- Sa intelegem ca in a incerca sa schimbam o persoana, nu inseamna intodeauna ca aceea persoana o sa devina exact ceea ne dorim noi.
- Sa intelegem ca a darui iubire, nu inseamna ca o sa primim inapoi exact ce am daruit ci ca trebuie sa daruim deschisi nu cu gandul ca trebuie sa primim ceva inapoi.
- Sa intelgem ca perfectiunea si ambitia nu duc intodeauna la cresterea unei relatii si ca, iubirea daca este virtuala, unilaterala, triunghiulara, interzisa , androgina poate sa fie “otravitoare”, dar poate sa fie si vindecatoare atunci cand vorbim de iubirea sincera dincolo de aparente , de noi depinde de ce forma vrem sa ii dam , de noi depinde de cum vrem sa ne hranim sufletul.
Alexandra Ababi
