Acasă Opinia psihologului

Copilul care ştie sã aprecieze lucrurile mãrunte ale vieţii, o sa fie adultul fericit de mâine?

183
DISTRIBUIȚI
Copilul

Nimic nu este mai plăcut, mai frumos, decât să vezi o persoana zâmbind, cu atât mai mult când este vorba despre un copil.

Copilul fericit este egal, sau ar trebui sa fie egal, cu un părinte fericit.

„Permiteţi-le copiilor să fie fericiţi în felul lor ,
căci ce altă metodă mai bună vor găsi?”
Samuel Johnson

Fericirea este o emoţie esenţială în dezvoltarea armonioasă a unui copil. Un copil care primeşte aproape zilnic cadouri din partea părinţilor nu o să fie copilul fericit, o să fie copilul încântat, entuziasmat , vesel pentru o perioadă scurtă de timp.

Cadourile sunt lucruri materiale care se vor deteriora la un moment dat, însă atenţia, grija, afecţiunea, un cuvânt de încurajare la momentul potrivit, pot să crească „cantitatea” de dompamină din creier şi astfel să ajungem la emoţia pozitivă, numita fericire. Ea este reprezentată de un răspuns psihic de o intensitate şi durată mai mare decât cele enumerate mai sus (incântare, entuziasm, veselie).

Stefan Klein, autorul cărţii „Formula fericirii – minunatele descoperiri ale neuropsihologiei din ziua de azi”, relevă in cartea sa, un caz al unei persoane în vârstă de 47 de ani. Ea a suferit o intervenţie chirugicală, prin extirparea unei tumori, apărută în zona emoţiilor din creier.

Acest domn, după intervenţia realizată cu succes, a rămas cu aceleaşi capacităţi de atenţie şi concentrare. Totuşi, nu mai simţea pulsul lucrurilor, nu mai era conştient de simţămintele celor din jur astfel încât, în scurtă vreme, dintr-un avocat de succes a ajuns într-un spital ca pacient de testări. Răspundea la teste precum un computer.

A fost demonstrată prin asta că în alegerea acţiunilor noastre, raţiunea singură nu funcţionează fără sentimente. „Lipsa emoţiilor duce invariabil la ratare„.

Lipsa emoţiilor pozitive din viaţa copiilor dezvoltă mai tarziu nesiguranţa, nemulţumirea şi într-un final, conduce la parintele care nu ştie să se bucure de lucrurile mărunte, transmiţând aceeaşi informaţie şi celor din jur.

Fericirea părinţiilor nu o să fie în permanenţă şi fericirea copilului.

Copilul tău, atunci când se întoarce de la şcoală, nu aşteaptă să fie intrebat „ce teme ai pentru astăzi”?

Aşteaptă în schimb să-i oferi atenţie, un zâmbet, o îmbrăţişare prin care îi arăţi că ţi-a fost dor şi apreciezi faptul că-l ai langa tine. Desigur, după acest moment, poţi liniştit să-ţi întrebi copilul de teme sau alte aspecte importante pentru tine, legate de şcoală.

Comunicarea poate conduce la fericire, comunicarea deschisă cu copilul tău poate să îndrepte orice comportament mai puţin plăcut al copilului tău.
Daca ţipi la copilul tău nu te ajuta cu nimic. Prima lecţie pe care poti să o predai copilului tău este aceea că mama şi tata îl vor iubi şi vor ţine la el. indiferent de comportamentele pe care le va avea. Asta pentru că întotdeauna vor exista soluţii şi o modalitate de rezolvare a dificultăţilor.

Atunci când copilul acceptă îmbrăţişări şi contact fizic, când sunt mici şi se lovesc sau suferă o mică dezamăgire, părintele este cel mai încântat că poate să îşi ia copilul în braţe şi să-i aline suferinţa.

În schimb, când copilul creşte şi se întâmplă să aibă un mic accident sau un mic incident la şcoală „se ceartă cu un coleg”, „ia o notă mai mică”, tendinţa părintelui este aceea de a-l certa sau a-i ţine morală. Poate atunci copilul lui are nevoie de o încurajare, de suport şi clarificare a situaţiei pe care tocmai a traversat-o.

Cateva dileme ale fercirii

Fericirea poate fi moştenită?
Conform studiilor ştiinţifice contemporane, răspunsul este unul afirmativ. Există o predispoziţie genetică a fericirii, ceea ce înseamnă că aşa cum există o predispoziţie genetică a tristeţii şi un tip de personalitate predominant negativ, aşa există şi omul care gaseşte partea pozitivă în majoritatea situaţiilor dificile. Sunt acei oameni „enervant” de pozitivi. 😃

Dispare furia sau nervii produşi de o situaţie sau comportamentul mai puţin pozitiv al copilului tău? Conform studiilor putem răspunde afirmativ. În anumite situaţii ventilarea emoţiilor negative poate să te ajute să vezi situaţia într-o lumina mai bună. Atata timp cât tu reuşeşti să conştientizezi ceea ce transmiţi şi ceea ce ţi se întâmplă.

Banii aduc fericirea?

Aici răspunsul este cu siguranţă unul negativ. Cel puţin nu s-a demostrat în niciun fel, până în prezent, faptul că ar exista un grad mai mare de fericire între oamenii bogaţi, în raport cu cei săraci. Asta pentru că fericirea este o emoţie trăită diferit, simţită şi înţeleasă diferit de fiecare om.

Să nu uitaţi stimaţi părinţi, că fericirea nu constă într-o jumătate de oră în plus pe telefon sau tableta. Fericirea unui copil ar fi normal să fie o jumătate de oră de joacă, cu tata sau mama. O ieşire într-un parc de distracţie, o simplă îmbrăţişare, un cuvânt pozitiv spus la adresa copilului.

„Copilul de astăzi este adultul de mâine,
îmbrăcat în emoţiile pe care tu, ca părinte, le-ai sădit în copilul tău.”

Cu drag,
Psiholog Ababi Alexandra

Banner EximTur