Un studiu publicat în revista Sibiul Medical în anul 1940 face o radiografie extrem de amănunţită a fenomenului prostituţiei în Sibiu, fiind făcută inclusiv evaluarea intelectuală şi psihologică a prostituatelor. Pentru a le „stimula” să renunţe la un moment dat la meserie, autorităţile le obligă să pună lunar la CEC bani din care, odată strânşi, multe şi-au cumpărat case şi s-au retras din branşă.
Studiul este elaborat de două asistente sociale, M.Teodorescu şi C. Camuescu, şi este intitulat „Contribuţiuni la problema prostituţiei în Sibiu – Aspecte sociale, ereditare şi psihologice”.
Odată ce ajung în oraş, prostituatele sunt obligate să anunţe Serviciul Sanitar şi să facă o cerere pentru a li se aproba practicarea celei mai vechi meserii din lume. Primesc apoi „condicuţa”, un carnet roşu care conţine fotografia fiecăreia şi datele personale. Se înscriu la Biroul Populaţiei, rămân sub controlul sanitar iar când părăsesc Sibiul sunt obligate să anunţe şi să indice oraşul unde pleacă.
Iar la iniţiativa doctorului Sturza, medicul şef al municipiului, autorităţile vin cu o măsură inedită. „Pentru a pune capăt exploatării nemiloase a patronilor, a logodnicilor şi a cheltuielilor lor exagerate” fiecare este obligată să depună săptămânal la CEC cel puţin 200 de lei. Carnetele CEC se ţin la Serviciul Sanitar şi le sunt încredinţate când părăsesc oraşul, cu condiţia ca, dacă revin în oraş, să aibă depusă exact suma cu care au plecat.
Articol complet: Aici Foto: Adevărul Sibiu
