Acasă Nova TV

Mândria unei naţiuni

49

Poporul sârb, greu încercat de istorie, renaşte mereu din cenuşa-i proprie, precum pasărea Phoenix.  Sârbii sunt un popor mândru, aceasta este cea mai mare calitate a lor… şi totodată, cel mai mare defect.
Pentru mulţi sportul este doar un joc. Pentru sârbi, nu. Pentru sârbi e un mod de afirmare, o religie, un simbol al mândriei naţionale. Excelează în multe domenii, de la volei, la polo, la baschet sau handbal, dar nimeni nu a purtat steagul Serbiei la fel de sus, precum Novak Djokovic.
Unii sportivi din Serbia au ales să nu îşi recunoască originea de teama controverselor.  Nole vorbeşte deschis despre naţionalitatea lui. Recunoaşte că ţara sa se află în convalescenţă, după ce a fost sfâşiată de război, şi spune că cea mai mare mândrie a lui nu sunt nenumăratele titluri de Grand Slam, ci câştigarea Cupei Davis, titlul suprem al tenisului pe naţiuni.
Recent Djokovic declara: “Istoria noastră a fost foarte crudă. Trebuie să ne confruntăm cu aceste probleme, sau cel puţin trebuia, pentru că acum ne îndreptăm în direcţia buna: suntem gata să iertăm, gata să mergem mai departe”. Poartă cu mândrie crucea ortodoxă, greu încercată în ţara sa, şi se roagă divinităţii în momentele de cumpănă.
Novak Djokovic a dat multe poporului său, a adus înapoi strălucirea unei naţiuni cu multe pete.

Duminică, 29 ianuarie 2012, au fost din nou mândri. Serbia a câştigat finala Campionatului European de Polo, a jucat finala Campionatului European de Handbal şi, mai presus de toate, Novak Djokovic a câştigat Australian Open.

P.S. Poate ar trebui să fim şi noi la fel de mândri de Horia Tecău, primul român câştigător al unui titlu de Grand Slam din ultimii 34 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here