Ninge mărunt şi liniştit peste Turnul Trompeţilor. Ninge şi peste Turnul Pietrarilor şi peste genele mele. Ninge ca în Amintirile lui Creangă, ca-n fraţii Grimm, ninge fără încetare de câteva ore bune. Ninge cu frânturi din basme peste oameni şi îi transformă în personaje misterioase desprinse din poveşti de altădată. Încerc să-mi închipui istoria fiecăruia: oameni troieniţi, agitaţi, veseli, trişti se grăbesc spre o destinaţie anume sau spre nicăieri. Câte poveşti frumoase avem în Mediaş…