Fără doar şi poate Sinagoga din municipiul Mediaş este, sau mai exact ar putea fi, un obiectiv turistic cu un potenţial ridicat. Am intrat pentru prima dată în clădirea impunătoare de lângă autogară la începutul anului 2009. Ştiam doar că e închisă şi nu se poate vizita, nimic însă despre istoricul ei. Clădirea de pe strada Mihail Kogălniceanu este una aparte în peisajul arhitectonic local. Pe frontispiciul ei, Steaua lui David şi cele 10 porunci scrise în limba ebraică atrag atenţia. Sinagoga, sau casa de întâlnire, traducerea din limba ebraică, a fost construită în Mediaş în anul 1895. La sfârşitul secolului trecut, comunitatea evreiască era una puternică la Mediaş, fiind formată din peste 300 de familii.
Clădirea era folosită pentru rugăciune şi studii. În 1977 a fost ultima oficiere religioasă în acest spaţiu, rabinul plecând ulterior în Israel. Prima sală a mai fost folosită ca şi loc de întâlnire, iar în ultimii 17 ani nimeni nu a mai folosit sinagoga. Tot atunci am aflat de interesul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, patronată de Prinţul Charles al Marii Britanii, care şi-a manifestat intenţia de a reabilita clădirea. Ulterior chiar am întâlnit o tânără din Statele Unite ale Americii care a venit la Sinagogă pentru a demara acest proiect. Mi-am amintit povestea văzând repartizarea populaţiei pe etnii în municipiul Mediaş. Conform datelor provizorii ale recensământului populaţiei şi locuinţelor făcute publice de către Direcţia Judeţeană de Statistică a Judeţului Sibiu, în municipiul Mediaş mai sunt 5 evrei, iar în întreg judeţul un număr de 31. Au mai rămas doar 5 persoane dintr-o comunitate cândva puternică în Mediaş.
Anul trecut în luna septembrie Sinagoga şi-a redeschis porţile pentru proiecţia unui număr de 8 filme idiş. Evenimentul s-a desfăşurat în cadrul primei ediţii a Mediaş Central European Film Festival, iar filmele au venit de la Universitatea Brandeis din Waltham, Massachussets, acolo unde se află cea mai mare arhivă de filme evreieşti din afara Israelului. Întrebarea care se naşte firesc este una simplă, există speranţe pentru redeschiderea Sinagogii ? Iar răspunsul din fericire cred că este da. În opinia mea cu siguranţă este nevoie de redarea acestei clădiri în primul rând comunităţii locale, iar mai apoi integrarea ei într-un circuit naţional şi internaţional. Rămâne de văzut când şi dacă acest lucru va deveni realitate.