Acasă Nova TV

Colţu’ lui Alex – Atunci când se duc… tristeţea unui bătrân

48

Mă grăbeam. L-am auzit strigându-mă şi m-am întors. S-a ridicat greu de pe banca pe care stătea. Mai rar am văzut aşa un chip care să transmită atâtea emoţii. Mi-a murit soţia, a spus cu o voce aproape stinsă. Am rămas singur, a continuat. Undeva în colţul ochiului îi mijea un pui de lacrimă.Îl ştiu de ani buni. Prima dată l-am întâlnit alături de soţia sa pe undeva pe strada Avram Iancu. Fuseseră evacuaţi din locuinţă, şi au ajuns pe stradă. Au stat cu mobila pe trotuar câteva zile. Într-un final cineva le-a întins o mână de ajutor. De-a lungul anilor drumurile ni s-au interferat. Au mai avut necazuri, dar au fost mereu împreună. Acum a rămas singur… Îmi trebuie un număr de telefon. Vocea lui mi-a întrerupt amintirea. Apoi… am plecat. După câţiva metri am privit înapoi. Stătea din nou pe bancă. Aşteptând… Lacrima i-a şiroit pe obraz şi a ajuns în cutele buzelor uscate de ani. M-am îndepărtat însă gândul a rămas pe moment acolo. Atunci când un bătrân plânge înseamnă că ceva din lumea lui s-a stins. În minte mi-a apărut chipul bunicii. Din decembrie tot plânge. A rămas şi ea singură. Aş vrea să am puterea să o opresc, aş vrea să pot să îi ofer mai mult decât o vizită, un telefon, un gând… Timpul însă…

Sursă foto: flickrhivemind.net

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here