Guvernul şi Patriarhia au semnat în luna iunie un protocol care pentru susţinătorii semnatarilor înseamnă o mai bună predare a religiei în şcoli, dar pentru adversarii acestei cutume post-decembriste înseamnă nu doar o discriminare a cultului ortodox în raport cu celelalte din ţară, dar, mai ales, o şi mai mare imixtiune a Bisericii în Educaţie, chiar în Stat.
Despre acestea vorbesc 14 profesionişti şi cetăţeni români – dintre aceia care, chiar dacă nu sunt parlamentari sau nu gravitează în jurul Guvernului, ar trebui consultaţi şi ascultaţi în stabilirea sau votarea politicilor publice.
Sandra Pralong, coach: Am crescut – literalmente, pentru că bunica mea era pictoriţă de biserici – în Biserica Ortodoxă. Cu toate acestea, nu cred că predarea religiei este treaba şcolii, ci a familiei şi/sau a Bisericii. Religia înseamnă dogmă, iar dogma împarte oamenii în „buni” (cei care cred ca noi) şi „răi” (cei care cred în alte dogme), ori asta este exact ceea ce şcoala NU trebuie să facă! Mai ales într-o lume globală şi multiculturală, şcoala nu trebuie să împartă oamenii în tabere în funcţie de religie sau crez, etnie, rasă sau de alte atribute care nu ţin de caracterul omului, ci dimpotrivă, şcoala trebuie să formeze caracterul! Ce fel de caracter? Aici intervine politicul: vrem o naţie de oameni liberi care gândesc independent, sunt autonomi, creativi şi întreprinzători sau, dimpotrivă, vrem oameni docili, adica obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici, pe care să-i putem controla?
Citeste articolul complet pe ADEVĂRUL AICI
nu intelegeti nimic din religie si din invatatura lui Hristos, ba chiar manipulati in stil mare: „oameni docili, adica obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici, pe care să-i putem controla?”. este exact invers, credinta te face liber ceea ce contravine lumii oarbe si egoiste de azi…nu uitati ce a spus Hristos „lasati copiii sa vina la Mine!”