Pagini de istorie locală | Povestea „Canalului Moșnei”
Pe plan local există o „legendă” binecunoscută de mulți medieșeni, și anume cea privind faptul că prin centrul orașului curgea mai demult Valea Moșnei. În realitate lucrurile stau puțin diferit. Nu întreaga vale traversa vechea cetate medievală, ci doar un canal deviat în mod intenționat în acest scop.
Canalul Morii, sau Pârâul cum i se spunea mai simplu, a curs secole de-a rândul prin „mijlocul Mediașului”, trecând pe câteva străzi ale orașului, traversând Grosser Marktplatz – Piața Mare (azi P-ța Regele Ferdinand I) și vărsându-se ulterior în râul Târnava Mare. Acest aspect este ușor de observat studiind vechile planuri ale Mediașului din anii 1699, 1736 sau 1750, întocmite de Giovani M. Visconti, Johann K. von Weiss și Hauptmann von Theumern.
Din nefericire nu se cunoaște cu exactitate momentul când, din valea Moșnei, a fost construit acest canal pentru a deservi cetatea, dar știm că acesta a fost funcțional până în perioada anilor 1911-1912, în momentul în care se introduce sistemul de canalizare, iar Pârâul este asanat în totalitate.
O serie din planurile întocmite pentru acest proiect major al municipalității de la începutul secolului al XX-lea se păstrează până în momentul de față, fiind de un real folos pentru mai buna cunoaștere a traseului exact urmat de Canalul Morii.
Această denumire, de canal al morii, se datorează uneia dintre funcțiile sale importante și anume aceea că punea în mișcare roata unei mori de apă situată, încă din perioada evului mediu, în partea de jos a străzii Schmiedgasse (azi I. G. Duca), moară care a fost funcțională până aproape de jumătatea secolului al XIX-lea.
Traseul exact al canalului, păstrând denumirile actuale ale străzilor, a fost următorul: deviația din valea Moșnei era efectuată în zona străzilor Mureș, Iazului și Valea Adâncă din cartierul Gropi, unde și azi există un mic stăvilar pentru regularizarea văii. Apoi se continua pe strada Izvorului și George Coșbuc, trecând exact prin curtea din fața Spitalului de astăzi, și intra în cetate pe sub Turnul Fierarilor.
Interesant de cunoscut și aprofundat ar fi modul de traversare la nivelul căii ferate, construită în anul 1872, printr-un posibil sifon sau altă instalație, pentru a cărei realizare se cunoaște faptul că a fost contractată o firmă engleză, care se pare a dat greș la primele încercări.
În zona centrală, canalul urma în totalitate traseul străzii I. G. Duca, intra în Piața Regele Ferdinand I unde se bifurca, o parte trecând pe strada Petöfi Sandor și Mihai Eminescu, vărsându-se în Târnava Mare în apropierea Pieței Agroalimentare de azi, iar cealaltă bifurcație își continua cursul pe străzile St. L. Roth, Lucian Blaga și Abatorului, fiind ”înghițită” de râu în zona Băii de Nisip.
În vechime, funcțiunile canalului au fost acelea că asigura aprovizionarea cu apă pentru o serie de tăbăcării de pe traseul său, activa roata morii din Schmiedgasse, putea alimenta cu apă și fortificația din jurul Bisericii Evanghelice Sf. Margareta („Castelul”) dar, în același timp, servea și drept canal de scurgere pentru riverani (caz în care putem doar să ne imaginăm mirosurile ”parfumului” de epocă emanat în perioadele caniculare).
Probabil s-au bucurat cu toţii de dispariţia și asanarea totală a Canalului Morii, în anul de grație 1912, când a fost finalizat proiectul sistemului de canalizare al întregului oraș. (V.S.)
Surse foto / planuri: Colecția particulară L. Pintican-Juga&Arhiva Primăriei Municipiului Mediaș
Bibliografie:
Hansotto Drotloff, Günter E. Schuster – „Mediasch. Ein historischer Streifzug durch die siebenbürgisch-sächsische Stadt an der Kokel”, Sibiu, 2009.
Eugenia Greceanu – „Monumente medievale din Mediaş”, Bucureşti, 1968.
www.andreeabooks.wordpress.com
Ştefan Ionescu – „Mediaş. Monumente medievale”, Sibiu, f.a.
Sursa: Mediaș – Tradiții, istorie și gastronomie
