Interviu ALTFEL cu Anda Reuben

284
DISTRIBUIȚI
anda reuben1.Cum e să fii evreică?
Înainte să răspund la această întrebare, trebuie să spun că,în cazul meu, a fi evreică este și un dat, prin aceea că pe linie maternă – mama mea, bunica, străbunica, etc – sunt evreice, și conform tradiției iudaice, identitatea evreiască se transmite din mamă în fiică, dar și o alegere.

În condițiile în care provin dintr-o familie mixtă, în care tata este creștin ortodox, iar mama evreică, aș fi putut merge pe oricare dintre aceste direcții religioase. Sau aș fi putut decide să nu aleg nici una dintre ele.
Acum mă apropii de răspunsul la întrebare: pentru mine, decizia de a ”fi” evreică a fost o consecință firească a sentimentului de apartenență la o comunitate, la un grup de oameni care m-au primit cu dragoste și naturalețe în mijlocul lor. În viața fiecărui om apare la un moment dat nevoia de a aparține de un grup, de ceva mai mare decât el însuși. Pentru unii este religia, pentru alții este o pasiune – cluburi de șah, de dans etc.
Așadar, a fi evreică este a fi parte dintr-un grup cu care împărtășești o identitate, o istorie, o cultură și nu în ultimul rând o religie. E bine să știi că oriunde te-ai duce în lume poți găsi pe cineva ca tine, care te înțelege și cu care poți relaționa într-un mod aparte.
 Imaginați-vă că sunteți pe o insulă în Pacific, ca turist, venit cu un grup internațional. Cum v-ați simți dacă la un moment dat v-ați da seama că printre cei din grup se mai află cineva din România? Brusc, distanțele se scurtează, iar locul străin devine acasă…
2. Ce nu știe lumea despre Israel? Dar despre evrei?
Aș putea să scriu nu doar o carte, ci sute, ca răspuns la aceste întrebări… Desigur, cel mai ușor ar fi să vă trimit într-o excursie în Israel, ca să vedeți cu ochii voștri viața, locurile și oamenii de acolo. Pentru mine, Israelul este o țară miraculoasă, iar evreii un popor extraordinar, dar nu în sensul religios pe care îl bănuiți. Desigur, știm din Biblie, dar și din descoperirile arheologice, că în regiunea Israelului de azi se afla o comunitate de evrei încă din antichitate.
Poate mă înșel, dar nu cunosc multe situații în care un popor să fi reușit să își păstreze identitatea și valorile timp de mii de ani, în condițiile în care a fost separat de țara sa în tot acest timp.
Evreii au fost alungați din Israel acum aproape 2000 de ani, dar în tot acest timp, dorința lor de a se întoarce și de a redeveni națiunea care fusese odinioară, transpusă în rugăciuni și cântece, în literatură și în artă, a rămas la fel de puternică.
Statul modern Israel a fost reconstituit în anul 1948 și reconstruit cărămidă cu cărămidă de mâinile evreilor care s-au întors din toate colțurile lumii.
 Pe teritoriul Israelului de azi nu era mare lucru la început. Nu sunt resurse naturale – petrol, metale prețioase sau gaze naturale. Uneori nici clima nu este prea simpatică – jumătate din teritoriu este un deșert. Însă cea mai importantă resursă naturală a Israelului sunt oamenii săi. Tot ce vedeți astăzi – o țară modernă și, în multe situații, mult avansată față de alte țări cu ”ștate vechi” – se datorează muncii și ambiției celor întorși.
Referitor la evrei, ceea ce nu prea se știe, sau mai bine zis, nu prea se înțelege, este că suntem un popor rezistentdatorită valorilor foarte puternice, date de religie și mai ales de comunitate.
Există o vorbă foarte frumoasă: ”Mai mult decât au ținut evreii Șabatul, Șabatul i-a ținut pe evrei”. Șabatul este ziua de odihnă dată de D-zeu, dar este și un concept de bază în stilul de viață al evreului. Un evreu care ține Șabatul este un evreu care alege un anumit stil de viață. Însă atunci când sute, mii, zeci de mii de evrei țin Șabatul, acesta devine un simbol care îi unește pe toți, iar sentimentul de uniune și de împărtășire a unor valori comune ne ține împreună și ne dă putere să rămânem împreună.
3. Dacă produsul muncii tale ar fi fericirea, ce fel de muncă ai face?
Pentru mine, fericirea este un lucru foarte personal. Pentru fiecare înseamnă altceva. Este o stare de bine suprem conferit de un anumit context – personal, financiar, social etc. Cred că într-o mare măsură meseria de învățător este o modalitate de a le facilita oamenilor găsirea fericirii. Nu orice fel de învățător, însă, ci unul care știe să ghideze copilul sau adultul către înțelegerea de sine, către descoperirea acelor abilități și îndeletniciri care, bine folosite, îi vor aduce mulțumire sufletească și materială.
4. Dacă ai fi în fața unui oracol care îți poate răspunde la orice întrebare, care ar fi aceea?
Este întrebarea cu care ne frământăm din cele mai vechi timpuri – de ce ne aflăm aici?
5.  Care este cel mai mare vis al tău?
Cel mai mare vis, mai bine zis, cea mai mare dorință a mea, este să las în urma mea ceva frumos și important, care să ledea oamenilor ocazia de a reflecta la propria existență, la rolul lor în lume și în istorie. Simt că proiectul în care sunt implicată în momentul de față, legat de Sinagoga din Mediaș, este o astfel de ocazie. Mi-aș dori ca acest spațiu să devină un centru care să reunească oameni de toate religiile și etniile care să se bucure de tot ce are mai bun de oferit spiritul uman.
6. Ce ai face diferit, dacă ai ști că nimeni nu te va judeca?
În general încerc să nu țin cont de ce ar putea zice unii și alții despre ceea ce fac – ar însemna să nu mai ies din casă! Dacă aș ști, că nu voi fi judecată pentru ceea ce fac sau spun, probabil că aș fi mai tranșantă, mai directă. Deocamdată trebuie însă să fiu atentă și diplomată, ca să nu calc pe nimeni pe bătături.
7. Sunt evreii o rasă superioară?
După părerea mea, nu. Nici un popor nu este superior altuia, așa cum nici un om nu este superior altuia. Însă fiecare popor are o serie de trăsături care au rezultat în urma a sute de ani de experiențe, de influențe și de credințe.
Faptul că printre oamenii de știință de vârf din lume se află evrei într-un procent mai mare față de alte națiuni, sau faptul că printre oamenii de afaceri prosperi din lume se află mulți evrei, se datorează faptului că de-a lungul istorieiacest popor a fost ”șlefuit” de vremuri, de experiențe, de interdicții și de valorile proprii, astfel încât acum suntem recunoscuți drept buni medici, avocați, bancheri, oameni de știință etc.
Dar să nu ne facem iluzii! Nu toți evreii sunt buni medici sau oameni de afaceri.
Majoritatea evreilor au meserii obișnuite, trăiesc dintr-un salariu mediu, ba chiar există și săraci.
Atâta doar că atunci când sunt ambițioși și au un vis pe care țin cu tot dinadinsul să îl împlinească, își pun la contribuție toate resursele pentru a-l îndeplini.
Dar oare nu este asta valabil pentru oricine?

 

Banner EximTur