Interviu Altfel – Kadar Tamas

204
DISTRIBUIȚI

1. Ce reprezintă pentru tine,” frumosul”?
Cred că frumosul e o stare de spirit. E mult relativ ce e frumos, fiind în ochii privitorului mai degrabă decât în obiectul observării. Cred că frumoase sunt de obicei lucrurile fireşti şi cele naturale. Cerul înstelat, vibraţia corzii de violoncel sub arcuşul mânuit armonios, un stejar secular, parfumul ploii căzute pe pământ, sentimentele de pace şi de iubire, sau şirul lui Fibonacci. Îmi place zicala budistă „frumuseţea ce o vezi în lume, e reflexia ta”. Frumuseţe e peste tot şi în toate, doar capacitatea noastră de asimilare a ei variază.

2. De ce e important să ne implicăm în proiectele din comunitate?
Dacă încercăm să definim comunitatea, devine de la sine înţeles. Omul nu este o fiinţă solitară. Oamenii trăiesc în familii, au rude, vecini şi prieteni. Mai multe familii învecinate formează o comunitate. Mai multe comunităţi locale formează o ţară. Comunitatea e familia extinsă. Cred că oamenii au mult mai multe în comun, decât ce îi deosebeşte. Suntem mult la fel, în modul. Empatia firească din familie nu ar trebui deci să aibă nicio piedică să fie aplicată firesc şi în familia extinsă. Mai puţin eliptic, cum să nu ne implicăm în comunitate, doar trăim în această comunitate, o facem pentru noi înşine. Avem un slogan la I Love Mediaş, nu cred că original, dar ne e drag tare: „noi pentru noi”.

3. Cum crezi că va arăta Mediaşul peste 10 ani?
Foarte puţin schimbat faţă de cum e astăzi, şi nu exclud că nu spre bine, având în vedere schimbările din ultimii 500 de ani. Odinioară Cetatea Luminii, clădită cu pasiune, dedicaţie şi sfinţenie, dezvoltat forţat şi nefiresc în perioada comunistă, dezvoltare al cărei preţ îl plătim de 25 de ani zi de zi. Lăsat în urmă de fondatori şi cu fabricile închise, azi multă paragină, mulţi medieşeni fără ocupaţie şi ţel.
Oraşul nu pare deloc întreţinut, tot ce era bine făcut odată, e distrus câte un pic zi de zi, iar investiţiile noi se finalizează greu, sunt puţin utile şi de calitate îndoielnică. Mai mult decât profesionalismul, deprinderi care se mai învaţă, îmi pare că lipseşte iubirea şi pasiunea, când vorbim de măsurile pentru oraşul în care trăim. Or dacă iubire nu e…
Ca să oprim decăderea oraşului, cred că ar trebui să spunem stop felului în care am trăit şi acţionat până acum, la toate nivelele, şi să ne reinventăm. Să ne definim, redefinim, cine suntem. Să ne întoarcem la origini şi să repornim de acolo. Lucrul “ ţais “ să nu fie doar un slogan, să facă fiecare individ ce ştie mai bine, cu sfinţenie, spre bunăstarea proprie şi a comunităţii noastre.
4. Care este cel mai frumos loc în care ai fost?
Privirea copiiilor mei. Apoi cele mai frumoase locuri au fost acelea în care am fost în gând. Dus de o carte, un acord muzical, un parfum sau de vântul nu rece, nu cald. Am definit mai sus ce e frumosul după mine. Dacă trebuie să mă gândesc la un loc fizic, probabil casa, curtea, grădina bunicilor, unde am crescut. Atât de relativ frumosul. De acolo casa, curtea şi grădina oricăror bunici. Îmi par foarte frumoase satele din jurul Mediaşului, casele vechi, chiar şi abandonate să fie, pădurile dintre Mediaş şi Băgaciu. Se pare că locul în care sunt în prezent e cel mai frumos. Ce bine.

5. Care este sursa ta de inspiraţie, în ceea ce priveşte iniţiativele proiectelor pentru Mediaş?
Comunicarea şi informarea de când avem Internet, e foarte facilă. Nu trebuie să inventăm apa caldă, doar să ne uităm cum au obţinut-o alţii. Dacă nu din lumea largă, ideile vin de la prietenii cu care avem preocupări în comun. În rest proiectele se autopropun.
Vedem zi de zi ceva de îmbunătăţit în comunitate, şi căutăm pragmatic soluţii la ele.
Cuvintele cheie sunt: „vedem”, apoi „căutăm soluţii”. Grupul nostru de iniţiativă nu are nici 3 ani încă, resursele noastre suntem doar noi, încă suntem firavi, de abia începem să ne cunoaştem şi să umblăm în picioare. Ne trebuie mai multă putere, ceea ce cred că ar veni din unitate şi pasiune. Sursa primară? Probabil pasiunea.

6. Care este caracteristica (calitate sau defect) principală a societăţii civile actuale?
Individualismul. Egoismul. Şi măcar de ar fi sănătoase şi ele, ne-am dezvolta ca indizivi. Dar divergenţa. Invidia. Duşmănia.
Vai, că m-am gândit numai la rele şi grele. Însă în societatea civilă actuală din România, oamenii, încă mai au Dumnezeu. Doar că greu ajung la El ,uneori.

Banner EximTur